Aflându-ne la început de an, am avut ocazia să dau din nou peste celebrele și cvasi-omniprezentele „liste de rezoluții de an nou”. Autorii acestor liste folosesc aici cuvântul „rezoluție” ca sinonim pentru „plan”, „proiect”, „obiectiv”, „decizie” etc. Dar atribuirea unui astfel de sens cuvântului rezoluție este cel puțin nepotrivită și zgârie într-un mod grosolan timpanul.
Expresia „listă de rezoluții” este de bună seamă importantă din limba engleză. În engleză, cuvântul resolution are o multitudine de sensuri: decizie sau hotărâre oficială, determinare sau fermitate (ca trăsătură de caracter), rezolvarea unei probleme, rezultatul unei decizii care rezolvă sau stabilește ceva, analiză prin descompunerea în elemente disjuncte, număr de pixeli (granularitate) a unei imagini digitale sau a unui ecran, progresie muzicală de un anumit tip, ameliorarea semnelor unei inflamații, și, ce ne interesează pe noi acum, decizie de a face ceva sau de a te comporta într-un anumit mod. În limba română, cuvântul rezoluție are 3 sensuri principale: un sens juridico-administrativ, de hotărâre oficială, un sens medical, de dispariție a unui proces patologic sau a semnelor bolii, și, mai nou, un sens informatic, de granularitate digitală, identic cu cel din engleză.
În afara acestor 3 sensuri de bază, rezoluția are multe sensuri secundare - inclusiv pe acela de curaj sau fermitate de caracter (conform „Dicționaru limbii românești” de August Scriban, din anul de grație 1939) -, care gravitează în jurul ideii de hotărâre sau decizie; dar niciunul dintre ele nu este un corespondent direct al deciziei de a face ceva sau de a te comporta într-un anume fel din limba engleză.
Este interesant că acest cuvânt provine din latinescul resolutio, -onis, însemnând la origini dezlegare, dezmembrare sau descompunere. Pare că tranziția la sensurile moderne, aparent opuse, s-a făcut pe filiera dezlegării unei probleme, unde cuvântul dezlegare este sinonim cu rezolvare sau finalizare, dar are o formă care sugerează descompunerea, ruperea unei legături, dizolvarea unui nod sau blocaj. Iată ce exemplu frumos de utilizare a sensului etimologic ne dă Rodica Zafiu în Dilema Veche:
Sensul livresc, etimologic – deloc uzual – era consemnat în Dicționarul limbii române al lui Laurian și Massim: „rezoluțiunea corpului omenesc în pulbere”.
Căci din praf de stele am fost făcuți și în praf de stele ne vom rezoluționa (sau descompune).
Ionel Dumitru Nedelcu, profesor de Limba și Literatura Română, face următoarele precizări pentru Euronews România despre cuvântul rezoluție:
E un cuvânt care mă enervează foarte tare, pentru că în epoca de unde vin eu, adică epoca de tristă amintire comunistă, rezoluție însemna pur și simplu o hotărâre a unui organ administrativ.
Pe vremea aceea, auzeam despre rezoluțiile Congresului al nu știu câtelea al Partidului Comunist Român. Și acesta este sensul cuvântului. Rezoluție înseamnă o hotărâre a unui organ administrativ, fie că e o hotărâre a primarului, fie că e o hotărâre a congresului nuștiucărui partid. O rezoluție este un act scris care stipulează anumite măsuri, anumite lucruri care trebuie îndeplinite de către respectivul organ administrativ.
Că se folosește cu acest sens... Nu înțeleg de ce nu folosim obiective pe care ni le propunem în anul următor. De ce trebuie să facem o „rezoluție”? Doar pentru că sună mai deosebit... Doar pentru că am auzit în limba engleză, probabil. Doar pentru că i-am auzit pe prietenii noștri că fac și ei „rezoluții” sau am auzit tot felul de „formatori de opinie”...
În concluzie, faceți-vă liste cu planuri, proiecte sau obiective. Opriți-vă din a vă stabili „rezoluții”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu