Declarația de independență a SUA, în limba română

Redau mai jos traducerea în limba română a celebrului text al Declarației de independență a Statelor Unite ale Americii, redactat în principal de către Thomas Jefferson. Transcriptul original și oficial al acestei declarații poate fi citit pe saitul cu Arhivele Naționale ale SUA.

În Congres, 4 iulie 1776

Declarația unanimă a celor treisprezece State Unite ale Americii

Când, în cursul evenimentelor umane, devine necesar ca un popor să dizolve legăturile politice care l-au unit cu altul și să-și asume printre puterile pământului statutul separat și egal la care îl îndreptățesc Legile Naturii și Dumnezeul Naturii, un respect de bun simț față de opiniile omenirii cere ca acel popor să declare cauzele care îl împing spre separare.

Considerăm aceste adevăruri ca fiind de la sine înțelese: că toți oamenii sunt creați egali, că sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea se numără viața, libertatea și căutarea fericirii. Că, pentru a garanta aceste drepturi, sunt instituite printre oameni guverne care își derivă puterile juste din consimțământul celor guvernați. Că, ori de câte ori orice formă de guvernământ devine distructivă pentru aceste scopuri, este dreptul cetățenilor să o schimbe sau să o abolească și să instituie un nou guvern, punându-i temelia pe astfel de principii și organizându-i puterile într-o formă care, după părerea lor, este cel mai probabil să le realizeze siguranța și fericirea.

Prudența, într-adevăr, va dicta că guvernele stabilite de mult timp nu ar trebui schimbate din motive ușoare și trecătoare; și, în acord cu asta, toată experiența ne-a arătat că omenirea este mai dispusă să sufere, cât timp răul este suportabil, decât să se îndrepte prin înlăturarea formelor de guvernământ cu care este obișnuită. Dar când un lung șir de abuzuri și uzurpări, urmărind invariabil același obiectiv, demonstrează un plan de a-i supune unui despotism absolut, este dreptul oamenilor, este datoria lor să răstoarne un astfel de guvern și să asigure noi garanții pentru securitatea lor viitoare. Așa a fost suferința răbdătoare a acestor colonii; și așa este acum necesitatea care le constrânge să-și schimbe precedentele sisteme de guvernare.

Istoria actualului rege al Marii Britanii este o istorie a rănirilor și uzurpărilor repetate, toate având ca obiectiv direct stabilirea unei tiranii absolute asupra acestor state. Pentru a dovedi aceasta, să fie prezentate faptele unui lumi sincere.

• El a refuzat să-și dea acordul cu privire la legi, cele mai sănătoase și necesare pentru binele public.
• Le-a interzis guvernatorilor săi să adopte legi de importanță imediată și presantă, exceptând cazul în care erau suspendate până la obținerea acordului său; și, odată ce erau astfel suspendate, le-a neglijat complet.
• A refuzat să adopte alte legi pentru funcționarea unor districte mari de populație, exceptând cazul în care locuitorii lor renunțau la dreptul de a fi reprezentați în Legislativ, un drept neprețuit pentru ei și formidabil doar pentru tirani.
• A convocat corpuri legislative în locuri neobișnuite, incomode și îndepărtate de depozitul arhivelor lor publice, cu unicul scop de a le obosi și a le determina să se conformeze măsurilor sale.
• A dizolvat în repetate rânduri camerele reprezentative, pentru că s-au opus cu fermitate măsurilor sale invazive în ce privește drepturilor poporului.
• A refuzat, pentru mult timp după astfel de dizolvări, constituirea altor Camere; prin urmare, puterile legislative, care nu pot fi anihilate, s-au întors la popor în ansamblu său pentru a fi exercitate; statul rămânând între timp expus tuturor pericolelor de invazii din exterior și convulsii din interior.
• A făcut eforturi să împiedice popularea acestor state; în acest scop, a obstrucționat legile pentru naturalizarea străinilor; a refuzat să adopte altele pentru a încuraja migrația lor aici și a înăsprit condițiile pentru noi aproprieri de terenuri.
• A obstrucționat administrarea justiției, refuzând să-și dea acordul la legi care stabileau puterile judiciare.
• I-a făcut pe judecători dependenți doar de voința lui, controlând durata mandatelor lor și cuantumul și plata salariilor lor.
• A creat o mulțime de birouri noi și a trimis aici roiuri de funcționari să hărțuiască poporul nostru și să-i consume substanța.
• A menținut printre noi, pe timp de pace, armate permanente fără consimțământul legislativelor noastre.
• A căutat să facă armata independentă de puterea civilă și superioară ei.
• S-a aliat cu alții pentru a ne supune unei jurisdicții străine de Constituția noastră și nerecunoscută de legile noastre; dându-și acordul la actele lor de pretinsă legislație:
• Pentru cantonarea unor corpuri mari de trupe înarmate printre noi;
• Pentru protejarea lor, prin procese caricaturale, de orice pedeapsă pentru crimele pe care le-ar săvârși asupra locuitorilor acestor state;
• Pentru întreruperea comerțului nostru cu toate părțile lumii;
• Pentru impunerea de taxe asupra noastră fără consimțământul nostru;
• Pentru a ne priva, în multe cazuri, de beneficiile unui proces cu jurați;
• Pentru transportarea noastră peste mări spre a fi judecați pentru infracțiuni fictive;
• Pentru abolirea sistemului liber al legilor engleze într-o provincie vecină, stabilind acolo un guvern arbitrar și extinzându-i granițele astfel încât să devină imediat un exemplu și un instrument adecvat pentru introducerea aceluiași sistem de guvernare absolută în aceste colonii;
• Pentru luarea cartelor noastre, abolirea celor mai valoroase legi ale noastre și alterarea fundamentală a formelor noastre de guvernământ;
• Pentru suspendarea propriilor noastre legislative și declararea că ei sunt investiți cu puterea de a legifera pentru noi în toate cazurile, indiferent de context.
• A abdicat guvernarea aici, declarându-ne în afara protecției sale și purtând război împotriva noastră.
• A jefuit mările noastre, a devastat coastele noastre, a ars orașele noastre și a distrus viețile poporului nostru.
• Transportă în acest moment armate mari de mercenari străini pentru a desăvârși lucrările morții, dezolării și tiraniei, deja începute cu circumstanțe de cruzime și perfidie greu egalabile în cele mai barbare epoci și total nedemne de conducătorul unei națiuni civilizate.
• I-a constrâns pe concetățenii noștri luați prizonieri pe mările înalte să poarte arme împotriva țării lor, să devină călăii prietenilor și fraților lor sau să cadă ei înșiși victime în mâinile acestora.
• A stârnit insurecții domestice printre noi și a depus eforturi să-i aducă la granițele noastre pe sălbaticii indieni nemiloși, al căror mod cunoscut de a purta război este distrugerea nediferențiată a tuturor vârstelor, sexelor și condițiilor.

În fiecare etapă a acestor opresiuni am solicitat remediere în termenii cei mai umili; la petițiile noastre repetate am primit drept răspuns doar răni repetate. Un prinț al cărui caracter este astfel marcat de toate actele ce pot defini un tiran nu este potrivit să fie conducătorul unui popor liber.

Nici nu am fost lipsiți de atenții față de frații noștri britanici. I-am avertizat din când în când asupra încercărilor legislativului lor de a extinde o jurisdicție nejustificată asupra noastră. Le-am reamintit circumstanțele emigrației și stabilirii noastre aici. Am apelat la justiția și mărinimia lor nativă și i-am conjurat, prin legăturile noastre de rudenie comună, să dezavueze aceste uzurpări, care ar întrerupe inevitabil legăturile și corespondența noastră. Și ei au fost surzi la vocea justiției și a consangvinității. Trebuie, prin urmare, să acceptăm necesitatea care denunță separarea noastră și să-i considerăm, așa cum considerăm restul omenirii, dușmani în război, prieteni în pace.

Prin urmare, noi, reprezentanții Statelor Unite ale Americii, adunați în Congres General, apelând la Judecătorul Suprem al lumii pentru corectitudinea intențiilor noastre, publicăm și declarăm solemn, în numele și prin autoritatea bunului popor al acestor colonii, că aceste Colonii Unite sunt, și de drept trebuie să fie state libere și independente; că ele sunt absolvite de orice loialitate față de Coroana Britanică și că orice legătură politică între ele și Statul Marii Britanii este și trebuie să fie total dizolvată; și că, în calitate de state libere și independente, ele au libertate deplină să ducă război, să încheie pace, să facă alianțe, să realizeze comerț și să facă toate celelalte acte și lucruri pe care statele independente le pot face în mod legitim. Și pentru susținerea acestei declarații, cu o încredere fermă în protecția Proniei divine, ne angajăm reciproc viețile noastre, averile noastre și onoarea noastră sacră.

Context: după Războiul de Șapte Ani, Marea Britanie a câștigat teritorii, devenind puterea colonială dominantă, dar a rămas cu datorii financiare mari. Ca să și le acopere, a început să exploateze coloniile americane, aflate sub tutela sa. Falia dintre aceste colonii și Coroană s-a tot adâncit, până când coloniștii au decis să se desprindă și delimiteze complet de britanici.

La început, britanicii aveau armată profesionistă, flotă dominantă și resurse superioare, în timp ce avantajele coloniștilor constau mai degrabă în faptul că cunoșteau mai bine terenul, erau puternic motivați și beneficiau de sprijin popular local. În cele din urmă, moralul și spiritul de luptă al coloniștilor a avut câștig de cauză. După victoria decisivă a americanilor în Bătălia de la Saratoga, în 1777, Franța s-a aliat cu aceștia, oferindu-le ajutor militar.

Desigur, documentul Declarației, emis în 1776, nu a avut valoare juridică și nu a eliberat efectiv cele 13 colonii americane de sub controlul britanic. Doar a anunțat această independență și a justificat-o moral. Războiul cu Anglia era deja în desfășurare din 1775 și avea să fie câștigat abia în 1783, cu sprijin francez. Declarația de independență rămâne însă un manifest emblematic și definitoriu pentru SUA.