La Mulți Ani! Dat fiind că e primul articol din 2026 de pe acest blog, țin să vă urez un an plin de tot ce vă doriți în mod profund, benefic și fierbinte. Este că nu vă așteptați să dați peste o astfel de urare? Dar am una și mai și. Cel mai interesant mesaj de la mulți ani pe care l-am văzut îi aparține lui Hari Bucur-Marcu și a fost publicat pe pagina lui de Facebook, la 2 ianuarie. Îl redau mai jos, după imaginea din continuare, pe care am luat-o de pe Pixabay:
Bine v-am găsit de Anul Nou 2026!
Sunt convins că ați petrecut bine, că v-ați despărțit de anul vechi fără regrete și că abia așteptați să vă înfruntați din bunătățurile acestui nou an.
Și mai sunt convins că știți că anul ca atare nu există, așa cum nici timpul nu există în sine.
Este doar o convenție între noi, cam jumătate din omenire, formată din cei care credem în Fiul lui Dumnezeu, la care se adaugă o bună parte dintre cei fără de religie (care cred că nu există Dumnezeu) și care locuiesc printre noi, precum și cei care au adoptat pentru rațiuni comerciale calendarul roman, adaptat măsurătorilor mai nunațate ale rotirii Planetei Pământ în jurul Soarelui și împărțit în 365,2422 zile, măsurate la tropice. Cu fiecare an numerotat de la Hristos încoace.
Asta nu înseamnă că trecerea dintre ani nu ar fi un eveniment universal. Este!
Dar este un eveniment creat de mintea omului, care este o ființă socială și care are deci nevoie de repere astronomice dar și comportamentale, pentru a-și confirma această natură, în momente ca acesta, al Anului Nou, în care ne propunem iar și iar să fim mai buni, să fim mai darnici, să fim mai prietenoși, mai calzi, mai umani, cum ar veni.
După care ne trece, până la următoarea mare sărbătoare planetară.
La o privire sumară, putem detecta cu ușurință două-trei idei principale. Faptul că anul calendaristic și sărbătorile lui sunt niște simple convenții, că acest calendar este stabilit pe baze religioase creștine (la care subscrie toată lumea, pentru că și ateii folosesc același calendar) și observația că de anul nou ne propunem tot felul de obiective mărețe, pe care însă le uităm până la următorul nou an. Probabil cu toate acestea veți fi de acord. Dar ce părere aveți de alegația că timpul în sine nu există?
Mie mi se pare, de departe, cea mai interesantă afirmație din textul citat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu